• Cu bagajul în spate, biletul de tren în mână și multă voie bună, edubiştii s-au aventurat prin natură, ca să descopere, să relaționeze, să învețe și să adune amintiri. Dimineața, în gară, fiecare se întreba când va ajunge din nou în patul lui, neștiind ce îl va aștepta în tabără.

    Educamp, totodată și tabăra bucuriilor, este una din cele mai bune ocazii ale unui tânăr să împletească tot ce a învățat până în momentul actual, să cunoască lume nouă sau să se reîntâlnească cu prietenii vechi şi să învețe despre bunătatea interpersonală, să găsească o legătură între natură și sine.

    În prim plan, ar fi de menționat workshopul pe comunicare al Mihaelei Tatu, înțelegând că limbajul paraverbal îți oferă o fluiditate impresionantă și ordine în idei, cât timp e bine pus în practică. Nu lăsăm mai prejos workshopul de teatru al Otiliei Bejan, în care, pentru câteva ore, aveam alt nume, altă privire, alte gesturi, comunicând cu sau fără cuvinte, sau workshopul de creație al Deliei Popescu, în care fluiditatea unei linii te trage pe alte tărâmuri, iar creativitatea fiecăruia fiind filtrată prin zeci de moduri pentru a scoate ce e mai bun.

    Trecând două zile, ușor de observat începutul unei rutine, cu șapca în cap și bocancii în picioare, am luat-o la drum pe poteciile pădurii. Am avut de depăşit provocări la tot pasul, fie că era drumul pietros, sau intenționat puse de ambasadori pentru farmecul ieşirii şi pentru a ne stimula și a ne păstra vioi.

    „13-16 iunie” va suna precum o melodie în urechile unui edubist, deoarece îşi va aduce aminte de prieteniile pe care le-a legat, despre protectoarele locuri din pădure pe care acum le poți descrie exact ca Eminescu şi chiar despre nerăbdarea cu care aşteptam toți cea mai bună mâncare făcută de doamna Ica (de la Casa Bihoreană, Valea Drăganului).

    Articol realizat de Geczi Kis Georgian