• Probabil că ați auzit despre fenomenul creat de Perseide, “stelele căzătoare” care au putut fi observate cu precădere în nopțile 12-13 august, dar şi 13-14 august. Perseidele sunt, de fapt, o prolifică ploaie de meteori, asociată cu cometa Swift-Tuttle. Numele acestei “ploi” provine de la punctul de unde par să apară (numit “radiant”), aflat în constelația Perseu. Despre denumirea acestora se poate afirma că este parțial originară şi din cuvântul grecesc perseides –un termen care se găseşte în mitologia greacă – ce face referire la fiii eroului mitologic Perseu.

    Stelele care stăteau cândva agățate, împodobind nesfârşitul cer, aparent au decis să ne încânte privirile, întrucât chiar după puțin timp după ce s-a instalat întunericul şi îți aținteai ochii spre ceea ce reprezintă cadrul celest propriu-zis, erai capabil să vezi nu doar faza plină a Lunii, ci şi nişte dungi sclipitoare şi totodată jucăuşe care “răsăreau” de nicăieri, iar la scurt timp dispăreau tot acolo.

    Acest spectacol astronomic al naturii a reuşit să scoată din casă mulți oameni. Astfel, atât pasionații de astronomie, cât şi cei care erau doar curioşi de ceea ce implică fenomenul caracteristic lunii august în general, s-au străduit puțin pentru a vedea “pseudoploaia” de stele, norii făcându-şi simțită prezența. Totuşi “pufoşeniile” care acopereau din stele au fost chiar elementul care mai lipsea pentru a asigura un cadru fie romantic, fie relaxant, fie unul în care ai toate şansele să te simți ca “izbit” de inspirație şi/sau revelaţie.

    Dacă acum le-ați ratat sau nu le-ați acordat prea mare importanță, vă sfătuiesc ca anul viitor, tot pe vremea aceasta, să aruncați o privire spre cer pentru că nu veți regreta!

     Articol scris de Miruna Jurca