fbpx
  • Graduation Day, ziua în care îţi iei adio de la titlul de membru în programul Complete by EduBiz, ziua în care eu am terminat de scris o poezie în volumul vieţii mele, această poezie fiind intitulată “Aventura Complete”.

                Această aventură m-a schimbat, a reuşit să îşi pună o amprentă asupra mea, o amprentă unică pe care o admir cu drag. Graduation Day, este ziua edubiştilor, ziua noastră de a ne prezenta schimbarea în faţa colegilor, părinţilor, prietenilor şi mai ales, în faţa Teodorei, căreia îi sunt extrem de recunoscător pentru toate oportunităţile,  sprijinul şi tot ceea ce a făcut şi încă face. Aşa a început acea zi pentru mine:

                A doua zi de Graduation Day, cea de miercuri, doi octombrie, a fost ziua în care emoţia şi-a făcut apariţia. Totul a început dimineaţa, o dimineaţă ca oricare alta, dar cu un sentiment ciudat şi un nod în gât. Pe parcursul zilei, tot felul de gânduri îşi făceau cărare în mintea mea, tot felul de scenarii cu privire la prezentarea pe care urmează să o susţin. Deşi era o zi încărcată, gândul îmi “zburda” pe colinele prezentării. Îmi aduc aminte că mă tot uitam la videoclipul de prezentare, iar sentimentul de nostalgie mă lega tot mai strâns, îmi aduceam aminte de fiecare părticică trăită pe parcursul acestei călătorii. Şi uite aşa, Soarele fugea spre apus iar eu mă aflam în sala unde îmi voi prezenta schimbarea.

    Ajuns acolo, mi-am revăzut colegii, i-am strâns în braţe şi ne-am urat “baftă!” reciproc. Momentul a venit, fiind al doilea edubist care a prezentat, nu prea am avut un moment de relaxare a emoţiilor, a trebuit să sar peste acele emoţii şi să savurez momentul din plin, moment unic pe care îl păstrez cu drag. Momentul meu de glorie era acolo, iar eu nu am avut un discurs scris, un model sau ceva, dar mi-am activat imaginaţia şi exprimarea mea extremă.

    Un amalgam de sentimente mă provocau în timp ce “versurile” pe care le simţeam puternic, năvăleau peste public şi peste inima mea. Privirea îmi fugea ba în stânga, ba în dreapta, inima dansa pe ritmul muzicii interioare, mintea îmi era plină de momente frumoase petrecute în cadrul acestui program şi uite aşa, am realizat că prezentarea mea se sfârşise.

    În timp ce eram cu colegii mei în faţă, cu diplomele în mână, cu zâmbetul pe buze şi cu inima în dinţi, am auzit ultimul ticăit al ceasului Complete, ultimul ticăit care a marcat sfârşitul acestei poezii, o poezie minunată.

                Pentru toată pregătirea şi munca depusă, vreau să îi mulţumesc Teodorei. Pentru toate momentele amuzante şi frumoase, vreau să le mulţumesc prietenilor mei, adica FAMILIEI EDUBIZ!

    Articol scris de Alex Balic