fbpx
  • Iarna nu putem învăța așa bine… că nu avem curent

    La 15 kilometri de Oradea, după ce străbați trei sate, ajungi la Tărian, la școala care adună copiii din satele dimprejur. Aici tinerii din EduBiz sunt voluntari din 2017 și fac activități pentru copiii din școală, îi ajută la teme, orientare școlară, îi învață jocuri care le pun mintea la contribuție, povestesc, se distrează și împărtășesc povești de viață.

    De cum intrăm în școală ne simțim într-un fel acasă și imediat suntem înconjurați de copiii care vin din toate clasele… suntem cumva parte din familia lor.

    Printre ei sunt și frații Octavian și George. Îi știm de când erau în clasa a 5-a și a 6-a, acum sunt în a 8-a și respectiv a 7-a. Pe Octavian și George îi îndrăgești de îndată ce-i cunoști, nu de puține ori ne-au făcut să râdem și să plângem în același timp, descoperindu-le viața.

    Așa că ne-am gândit să vă facem cunoscută povestea, care cred că seamănă cu viața multor copii din satele, din Romania.

    Octavian și George sunt 2 copii extraordinari, așa cum sunt mulți copii de la țară.

    Au înțelepciunea aceea a copiilor trecuți prin multe, sunt isteți, sinceri, învață și sunt poate prea maturi pentru vârsta lor. Mai au doi frați mai mici, Maria și Luca. Tata i-a părăsit și locuiesc doar cu mama lor într-o căsuță cu o cameră, undeva pe malul Crișului, izolați în câmpie, la mai bine de 7 km de școală.

    După ce străbați tot satul Tărian, ajungi la un pod peste Criș și de acolo mai mergi vreo 3 km pe dig… Cât vezi cu ochii numai câmpie pustie și un vânt rece care-ți taie respirația. Când nu este noroi e bine, că pot veni la școală cu bicicletele, și atunci le ia doar 40 de minute; însă pe jos fac o oră și 20 de min. Și dacă este vreme rea nu pot merge la școală…

    Căsuța lor e mică, dar acum sunt bucuroși că au reușit cu ajutor să o reconstruiască și nu mai e așa frig.

    Acum Octavian este în a 8-a și se pregătește să meargă la anu” la școală în Oradea, să învețe o meserie. Vrea să devină electrician, dacă nu instalator.

    Lui George îi place mult chimia și fizica, face experimente și prin casă, cu baterii și soluții pe care le găsește te miri pe unde. Ar dori să urmeze o școală profesională, să devină și el electrician.

    ”Cum merge învățatul?

    Iarna nu putem învăța așa bine… pe când ajungem acasă este deja întuneric și nu avem curent. Numai pe generator, pe benzină merge. Așa că rămânem cât putem la școală.

    Si aveți benzina acum?

    Aseară am avut 5 litri… și nu știu dacă mai este, că și generatorul ăla de un timp încoace mănâncă cam mult… am luat altu’.

    Si când nu aveți curent?

    Cu lumânarea… sau cu lanterna.

    Învățați la lumânare?

    Da.”

    Octavian își mișcă capul lent, aprobator.

    ”Da, nu e frig, avem căldură, că avem o sobă bună acum”, ne spune George cu zâmbetul lui sincer.

    Iar eu mă uit la cei doi băieți. Problemele mele sunt nimic pe lângă problemele lor. Nu mă refer la „probleme” precum „sunt trist ca nu am ultimul Iphone”. Orice problemă de-a mea pară banală când vorbesc cu Octavian și George.

    Nu mă înțelegeți greșit, problemele noastre există, dar cred că adesea le facem să pară mai mari decât sunt în realitate.

    Așa că, eu vă propun să reflectați asupra câtorva gânduri: Dacă ai fi provenit dintr-o familie ca a lui Octavian și George, cum ți-ar fi evoluat viața? Ai fi urmat aceeași școală, sau ai fi avut același job? Uită-te în sinea ta și răspunde sincer: Ai fi fost aceeași persoană azi? 

    Octavian și George merg înainte, croind-și drumul în viată…

    Nu au tot ce și-ar dori, dar apreciază tot ce au.

    Articol scris de Vlad Durdeu