• Acolo unde cântă racii de Delia Owens- recenzie carte

    ——————————————————————————————————-

    Literatura este vastă, iar când ne gândim la ea ne vin în minte o sumedenie de titluri ale unor clasici ce probabil nu vor muri niciodată. Fără îndoială, acele cărți reprezintă piatra de temelie a literaturii căci aduc un omagiu, satirizează sau evidențiază valorile societății în care au trăit. Cu toate acestea, astăzi vă propun o lectură încântătoare ce aduce un omagiu nu omenirii, ci naturii.

    „Acolo unde cântă racii” nu este un titlu care să te pună prea mult pe gânduri și cu siguranță nu îți dă impresia că ai putea descoperii ceva deosebit și unic în ea. Dați-mi voie să vă amintesc de un vechi proverb: „Nu judeca o carte după copertă.” căruia i-am dat crezare cu adevărat când am terminat de citit această carte.

    Scrisă de Delia Owens, un zoolog ce și-a dedicat mare parte din viață observând și trăind în natură, cartea cuprinde tot ce ai căuta: crimă, o poveste de iubire pură, natură și multe altele pe care nu am să le dezvălui- vă las pe voi să descoperiți.

    ——————————————————————————————————-

    Romanul este scris într-o formă pitorească și sunt utilizate multe regionalisme, specifice zonei Carolinei de Nord. Acțiunea se desfășoară în Barkley Cove, un mic orășel ce este înconjurat de ape, păduri și mlaștini.

    Personajul principal este Kya Clark, numele oficial fiind Catherine Danielle Clark, și este prezentată evoluția acesteia pe parcursul a aproape douăzeci de ani. Aceasta trăiește într-o baracă veche în mlaștină cu familia sa, departe de micul orășel și văzuți de către localnici drept niște needucați.

    Abandonată la șase ani de mama sa din cauza violentului, abuzivului și bețivului ei tată, Kya așteaptă cu nerăbdare ca „mămica” – cum o numește ea – să se întoarcă, dar nu o face. Mai mult, rând pe rând, cei patru frați ai ei pleacă, de asemenea, în speranța că vor avea un trai mai bun.

    Ultimul care pleacă este Jodie, fratele ei mai mare, care înainte de a pleca o sfătuiește să nu fie prinsă de protecția copilului sau de către inspectorii școlari. „De-o veni careva, să nu te duci în casă. Acolo te poate prinde oamenii. Tu să fugi în mlaștină, să te-ascunzi în tufe. Și mereu să-ți ascunz’ urmele.”

    Astfel Kya este lăsată singură cu tatăl ei care vine acasă o dată la câteva zile, motiv pentru care trebuie să învețe să gătească și să se descurce singură.

    În paralel cu povestea Kyei este prezentată o crimă. Moartea lui Chase Andrews, chipeșul și preaiubitul bărbat, trezește multe suspiciuni căci localnicii sunt șocați de o asemenea grozăvie. Toți par să arate cu degetul către Kya, știută de întreg orășelul drept Fata Mlaștinii.

    Însă Kya nu este o fată needucată, lipsită de maniere și care nu știe să vorbească precum este ea văzută. Din contră, este o fire sensibilă și inteligentă, cu o dragoste pentru natură pe care eu personal nu am regăsit-o într-un nici un alt personaj din vreo carte, mai ales atât de bine prezentat și într-un mod atât de frumos și pur. Owens prezintă natura exact în adevăratul ei sens, un paradis. Un paradis care nu este înțeles de către localnici, mai ales în modul profund în care Kya prețuiește natura, pentru ea este ca o mamă. Are o colecție formidabilă cu ceea ce natura i-a oferit în dar, scoici, frunze dar mai ales, este atrasă de pene. Toate aceste pasiuni ale Kyei sunt împărtășite de Tate, băiatul care a ajutat-o când avea șase ani să se întoarcă acasă după ce se pierduse prin mlaștină. Peste ani între aceștia va înflori o iubire ce mie mi-a bucurat și sfâșiat sufletul deopotrivă. Tate este motivul pentru care Kya învață să citească și să scrie căci a fost o singură zi la școală. Părțile din carte ce mi-au plăcut îndeosebi au fost cele în care era descrisă relația dintre Kya și natură precum și cea cu Tate.

    ——————————————————————————————————-

    Carte este de o frumusețe rară, căci prezintă drama unei vieții trăite în solitudine din cauza respingerii de către fiecare persoană ce a trecut prin viața Kyei.

    Acțiunea mi-a captat atenția încă după primele pagini căci încercam mereu să ghicesc ce va urma, dar mai ales, ce fel de persoană va ajunge Kya.

    Crima nu a fost partea mea preferată, dar a adus un iz de mister poveștii prin încercarea de a găsi făptașul fără ca acesta să fi lăsat urme. Avocatul, Tom Milton, de altfel, a fost printre personajele mele preferate, un om cerebral, bun la suflet, corect și perspicace. Chase Andrews a fost categoric personajul pe care l-am detestat alături de alți localnici – motivul îl veți afla voi.

    Am trecut printr-un rollercoaster de emoții cu această carte. Am plâns, căci erau capitole care îți tăiau răsuflarea, am râs, căci erau și părți hazlii, am fost și furioasă pe unele alegeri ale personajelor, dar am înțeles mai târziu cât de terifiantă a fost trauma singurătății pentru Kya – doar pe ea am iertat-o.

    „Acolo unde cântă racii” mi-a oferit o nouă perspectivă asupra naturii prin acuratețea și frumusețea prin care Delia Owens a descris natura, până la cel mai mic detaliu, de la coada unui cocor albastru până la textura valurilor, un portret al naturii trasat în cuvinte! Transformarea Kyei într-o femeie de o inteligență și frumusețe desăvârșită, lecțiile de viață pe care le învață singură, povestea de iubire precum și supraviețuirea ei în decorul minunat al naturii m-au fascinat și sper să aibă același efect asupra voastră! O carte complexă în simplitatea ei.

    Dacă ar fi să îi fac un rating cărții, din partea mea are 5 stele! Și ca să închei frumos, iată o poezie scrisă de un personaj din carte, Amanda Hamilton:

    „Copil lângă copil

    Ochi lângă ochi

    Am crescut toți ca unul

    Împărtășind suflete.

    Aripă cu aripă

    Frunză cu frunză

    Ai părăsit lumea asta

    Ai murit înaintea copilului.

    Prietenă dragă, Natură Neîmblânzită.”

    IMG_9825

    Articol scris de Antonia Șandra – blogger EduBiz