fbpx
  • „1984” de George Orwell – impresii

        Imaginați-vă că sunteți în anul 1949. Războiul s-a terminat, dar efectele lui abia încep să se facă resimțite. Aici nu ne referim doar la cele economice, dar și la cele morale. Timp de 6 ani oamenii au trăit permanent cu frica pitită în sân, neștiind unde va cădea următoarea bombă. În 1945, când toată lumea credea că războiul s-a sfârșit, a căzut vestea dezintegrantă: prima bombă nucleară a fost folosită. Cum vă simțiți? Vă treziți noaptea la orice mic zgomot, crezând că urmează să auziți glasul sirenelor anti-bombe, iar în voi se aprinde conștiința că trebuie să fugiți cât mai repede in buncăr? Când vedeți clădirile bombardate, încă puteți percepe înțepătura fumului în ochi și în nări, în timp ce timpanele răsună de țipetele oamenilor care fug după ajutor?

        În aceste timpuri a fost scrisă cartea „1984”, de un autor care toată viața lui a luptat pentru ceea ce creda el că este corect, care nu era în niciun fel străin războiului, ba chiar s-a înrolat ca voluntar în Războiul civil spaniol. Traumatizat, asemenea multora, de toate evenimentele petrecute la foc rapid, a simțit nevoia să se exteriorizeze, iar hazardul făcea că era tocmai un scriitor și ziarist sub pseudonimul George Orwell. 

        Unii pretind că ideea acestei cărți a provenit din urma faptul că a citit și scris o recenzie pentru opera „Noi” de Evgheni Zamiatin, adăugându-se și treptata lui alienare. Dar aș dori să spun numai atăt: doar în momentele de profundă nebunie omul găsește hiperluciditatea. 

    „WAR IS PEACE

    FREEDOM IS SLAVERY

    IGNORANCE IS STRENGTH”

        După cum v-ați putut da seama de la început, această carte este profund dominată de tema războiului, dar nu doar cel dintre Oceania, Estasia și Eurasia – ci și cel interior, resimțit de personajul principal, Winston Smith, care simte că ceva nu este natural în societatea sa. De-a lungul acțiunii, el se apropie de adevăr, dar în momentul în care este la câțiva milimetri de a-l atinge, coșmarul se dezlănțuie, iar el trebuie să joace după regulile Ingsoc. Are privilegiul de a gusta dragostea, în toate formele ei, dar băutura din pocal este de multe ori otrăvită, sentimentul profund de iubire aducându-i totodată și o mare durere; atât fizică, cât și psihică.

        În ceea ce privește acțiunea, – fără să dezvălui prea multe – pot spune că tot ceea ce i se petrece personajului are un scop bine definit în poveste. În momentul procurării greutății pentru hârtii  ce are un coral în mijloc, de exemplu, lui Winston i se arată o nouă șansă la fericire, dar când obiectul este distrus, își dă seama că tot ceea ce încerca el să evite se adeverește, cu toate că deciziile lui au fost în favoarea stopării acestui fapt, momentul de luciditate venind odată cu conștientizarea dimensiunii reale a fragmentului de coral.

        Poate părea foarte vag și fragmentat tot ce spun eu aici, dar credeți-mă, scopul meu este de a vă dezvălui mirosul dulce al prăjiturii, dar nu intenționez să vă răpesc plăcerea de a descoperi ce fel de cremă are în interior. Recomand oricui această carte, dar nu pentru că e drăguță sau ușor de înțeles, ci pentru că se pot extrage idei fundamentale ale vieții, ca de exemplu ce i se întâmplă unui om care își abandonează complet propriile valori și se lasă purtat de val sau dacă începem să ne complacem atât de mult în situația în care suntem, încât credem că aceasta este cea ideală. Personal, nu cred ca această operă este despre regimul comunist, cum am fost lăsată prima dată să cred, ci cred că este o carte din care se pot extrage idei potrivite oricăror timpuri.

        Din partea mea, 4.95/5! Uneori m-am pierdut în abundența de informații oferite imediat, ceea ce cred că la o primă lectură poate îngreuna înflorirea sentimentul de iubire instantă față de carte, de acolo cele câteva puncte lipsă. Cu toate acestea, mi-a plăcut foarte mult modul de construcție al lumii ficționale, dar și cel de povestire; nu am putut ghici până în ultimul moment ce avea să se întâmple, deoarece autorul nu ia niciodată calea bătătorită.

        Ca impresie de final, cred ca această carte acoperă toate domeniile cunoașterii: ne arată natura umană, cu toate fațetele ei și ne demonstrează încă o dată până unde ne poate duce un ideal.

    Articol scris de Molnar Sara – blogger EduBiz