• Japonisme, Arta de a fi mulțumit – Review carte

    28 octombrie 2020 | Blog
  • Țara Soarelui Răsare este într-adevăr un loc mistic, minunat și fascinant pentru orice om curios și doritor să exploreze o cultură complexă. Japonezii sunt cunoscuți pentru multele lor principii, metode de a trăi și a gusta viața, tradiții, obiceiuri, iar lista poate continua la nesfârșit. 

    Sunt o persoană curioasă din fire, pasionată de călătorii, culturi și de orice e nou, astfel că această carte scrisă de Erin Niim Longhurst cunoscută sub numele de „Japonisme” mi-a făcut o plăcută, liniștită dar captivantă introducere în universul Japoniei. 

    Cartea scrisă de Niim Longhurst este structurată pe câteva mari capitole ce surprind în mare esența acestei culturi. Cele trei capitole au nume sugestive și interesante: kokoro (inima și mintea), karada (corpul) și shukanka (formarea obiceiului). În aceste capitole cu nume frumoase se ascund diferite subiecte precum faimoasa gastronomie japoneză, arta ceaiului, caligrafia dar și diferite concepte precum wabi-sabi, ikigai sau ikebana. Subiectele pe care le abordează sunt de actualitate și utile, oferind sfaturi pentru cei care doresc să viziteze Japonia sau simple curiozități. 

     

  • Cultura japoneză are o mulțime de cuvinte intraductibile pe care le veți regăsi și în această carte dar care cuprind idei și viziuni cu totul deosebite. Printre preferatele mele se numără ikebana ce este o tehnică de aranjare a florilor și alte părți ale plantelor în diferite vase după niște principii foarte bine implementate. De-a lungul timpului, în civiliația lor, femeile trebuiau să știe un meșteșug la un nivel foarte aprofundat pentru a se putea căsători. Printre acestea fiind și ikebana, ocha (ceai) sau caligrafie, abilități pentru care femile își dedicau timpul zeci de ani chiar și după momentul căsătoriei.

     

  • exemplu

    de

    ikebana

  • Pe lângă informația bogată și colorată, aspectul cărții „Japonisme” este incredibil de plăcut vizual, fiecare idee fiind exemplificată prin fotografii sugestive, de calitate și frumoase. O carte bine închegată atât ca informații cât și ca reprezentare vizuală.

    Țin să menționez că nu veți găsi informații extrem de amănunțite despre temele discutate, însă consider eu, e o bună introducere în ceea ce v-ar putea atrage din ce are de oferit Japonia. Categoric, există cărți specializate în arta ceaiului (o recomandare: „Arta Ceaiului” de Laura C. Martin, o carte tare drăguță), însă această tânără ne oferă o bună imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă o ceremonie de ceai și cât de esențial este matcha pentru ei. Fiecare ceremonie de ceai este tratată cu maximă seriozitate și pot adăuga chiar sacralitate. Se alege o temă concretă pentru fiecare ceremonie de ceai, în special lucruri legate de natură, anotimpuri, momente ale zilei. Astfel, locul în care va avea loc ceremonia este aranjat cu diferite caligrafii sugestive, ikebana, poezii japoneze și altele de genul acesta.

    Însă nu doar artele sunt ceea ce contează pentru japonezi. Sunt niște oameni etici și muncitori prin definiție, motiv pentru care modul lor de a aborda viața este unul extrem de diferit față de mult agitatul Occident. Aceștia au principii simple și autentice prin care se bucură de viață, de la decorarea modestă spre deloc a locuințelor la diferite concepte precum ikigai ce presupune "lucru pentru care trăiești" sau mai simplu spus: „motivul pentru care te trezești dimineața”. Despre acest subiect veți găsi mai multe în cartea lui Niimi, iar de acolo informația se poate extinde la nesfârșit.

     

  • Cu alte cuvinte, cred că această cărticică ce poate fi savurată lângă o ceașcă de ceai într-o zi de duminică vă va trezi apetitul măcar puțin pentru cultura japoneză, și cine știe, poate chiar pentru vasta cultură asiatică ce are multe de oferit în orice domeniu posibil.

    Vă recomand această carte căci este un prilej bun de a „călători” în această pandemie într-un capăt al lumii și a vă îmbogăți cultura generală cu obiceiurile și tradițiile ieșite din comun ale japonezilor.

     

    Articol scris de Antonia Șandra- blogger EduBiz