fbpx
  • Cu ocazia organizării Summit-ului Carierelor, am avut ocazia să discutăm cu persoane care au făcut performanțe în domeniile în care aplică, aflând puțin despre trecutul lor, cum au ajuns în acest punct al carierei și multe alte curiozități care ne-au mai trecut prin cap să întrebăm.

    În acest articol, vom vorbi cu doamna psiholog Cristina Petruț și domnul avocat Lucian Chisăliță, pe care i-am rugat în prealabil să ne răspundă la câteva întrebări. După cum veți vedea, 2 dintre ele sunt comune, deci vor avea câte un răspuns din partea fiecărui invitat, iar restul vor fi specifice domeniului în care aplică. Fără să o mai lungesc prea mult, iată răspunsurile invitaților noștri:

    1. Care a fost momentul în care v-ați dat seama că această meserie vi se potrivește?

    Cristina Petruț: Alegerea unei profesii este pentru fiecare dintre noi un aspect extrem de important al vieții noastre. Cred că fiecare dezvoltă de-a lungul anilor de școală o anumită afinitate înspre un domeniu, astfel încât, poate ne devine uneori ușor, alegerea unei cariere. 

    În cazul meu, de când eram copil, la întrebarea ”Ce vrei să te faci când vei fi mare?” răspundeam că eu voi fi medic. Mi-am păstrat această afirmație chiar și în timpul liceului, însă cu cât mă apropiam mai mult de acel moment al luării unei decizii, simțeam că parcă nu acela este drumul pe care trebuie să îl parcurg. Toată viața mea am fost un mare fan al lumii medicale, mi-a plăcut să știu cum funcționează corpul și creierul nostru, cum se manifestă anumite patologii și cum pot fi ajutați oamenii înspre vindecare sau control al bolilor. Cu toate acestea, îmi plăcea tare mult și să ascult oamenii, să le ofer o umbră de alinare, să îi ajut în rezolvarea problemelor lor. Așa încât, atunci când a fost momentul de a decide ce vreau să fac după terminarea liceului, am ales o cale de mijloc, aceea a psihologiei unde, în esență, este important să știm cum funcționăm noi din punct de vedere fizic, mental și emoțional. Simțeam că pot să îmi construiesc o carieră având ce e mai bun din ambele lumi, adică și să fiu conectată la partea medicală, dar și să îmi dedic timpul ascultând, înțelegând și, de ce nu, ghidând oamenii înspre a-și rezolva anumite probleme, a vedea viața într-un mod mai funcțional și a deveni cea mai bună versiune a lor.

    Lucian Chisăliță: Mi-am dat seama că profesia mi se potrivește de la bun început. Încă simt că am ales corect.

    1. Ce ați transmite unui tânăr care dorește să urmeze o carieră în acest domeniu?

    Cristina Petruț: Cred că fiecare domeniu de activitate are frumusețile și provocările sale și este important ca fiecare să analizeze de ce vrea să urmeze o anumită carieră și să caute informații despre asta. 

    Pentru cei care doresc să urmeze o carieră în psihologie, nu pot decât să spun că anii de formare sunt foarte frumoși, intenși, cu un volum foarte mare de informații care te ajută în esență să înțelegi cum funcționează în complexitatea sa, mintea omului. Important de menționat este faptul că, după terminarea facultății, se poate face specializare în mai multe ramuri ale psihologiei, precum psihologie clinică și psihoterapie, psihologia muncii, psihologie judiciară și încă câteva. Eu am ales psihologia clinică și psihoterapia pentru că am simțit că este ramura care mi se potrivește cel mai bine și, raportându-mă la acest domeniu, pot spune că anii de formare m-au ajutat extrem de mult, însă, în același timp, practicarea profesiei este mult mai mult decât bagajul de cunoștințe acumulat în timpul studiilor. Este nevoie de formare continuă, interes pentru noi abordări, plus multă empatie pentru problemele oamenilor, concentrare și dorință de a le fi alături, de cele mai multe ori, în momentele  critice ale vieții lor.

    Lucian Chisăliță: Să se pregătească temeinic. Nu mă refer doar la drept. Din păcate, învățământul actual nu prea te formează pentru nimic. Ca avocat ai nevoie de cunoștințe de psihologie, istorie, literatură, IT, cultură generală, disponibilitate de a asculta pe ceilalți și chiar de a învăța ceva inclusiv de la adversari. Dacă te rezumi doar la drept, neglijând celelalte științe umaniste (și nu numai), vei fi doar o mașină fără suflet, o prezență acceptată de ceilalți doar din complezență, fără să inspiri pe nimeni, tolerat ca un rău necesar doar pentru că “așa trebuie”. 

    1. Doamna Cristina, puteți să descrieți o zi normală din viața dumneavoastră înainte de pandemie?

    Dacă este să mă raportez la o zi normală din viața mea, sincer, înainte sau în timpul pandemiei, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, decât poate că a crescut numărul de persoane care caută să apeleze la un psiholog. 

    Eu lucrez la o clinică unde sunt în contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ceea ce înseamnă că persoanele pot veni la mine în terapie în mod gratuit, atâta timp cât sunt trimiși înspre mine de către medicii cu care lucrez (pe specialitățile de psihiatrie, neurologie și diabetologie). La clinică, de obicei, fac evaluări ale stării afective, încercând să aflu dacă persoanele sunt depresive, dacă au anumite anxietăți, tulburări de personalitate, anumite comportamente pe care vor să le schimbe, anumite gânduri care le afectează viața, dacă au dificultăți de a a-și seta obiective, dacă își acceptă problemele medicale pe care le au sau dacă au anumite deteriorări cognitive ( ex. probleme de memorie). După evaluare, cu foarte mulți dintre ei fac și psihoterapie, unde încerc să aplic ceea ce am învățat de-a lungul timpului pentru a-i ghida în rezolvarea problemelor lor. 

    De asemenea, lucrez și la cabinetul meu privat de psihologie, unde fac cam același lucru. De obicei, vin la mine persoane care se află într-un punct critic al vieții lor și au nevoie de un specialist care să îi ajute să treacă peste acel moment. Problemele cu care vin sunt variate, de la adicții (alcool, tutun, jocuri de noroc), la tulburări de comportament alimentar, obsesii, depresii, anxietăți, probleme de cuplu, tulburări de adaptare sau chiar dezvoltare personală. 

    Pe lângă aceste două locuri unde îmi desfășor activitatea profesională, sunt implicată și în multe activități de voluntariat în domeniul diabetului unde încerc să desfășor proiecte pentru persoanele cu diabet, presărând de fiecare dată un pic de psihologie în fiecare aspect al implementării acestora. 

    Bineînțeles, printre aceste activități profesionale, încerc să presar și activități care îmi aduc plăcere și satisfacție personală precum citit câteva pagini dintr-o carte bună, vizionat un film, petrecut timpul cu prietenii și familia, sport, ascultat muzică și multe alte activități menite să mă ajute să îmi păstrez o stare fizică și mentală bună. 

    1. Domnule Lucian, puteți să descrieți o zi normală la locul de muncă înainte de pandemie?

    Dimineața (06.30) mergi la birou, pregătești dosarele pentru procesele din ziua respectivă. Mergi la instanță. Susții cauzele clienților tăi. Revii la birou, stai de vorbă cu clienții programați. Te documentezi și scrii lucrările care trebuie redactate (acțiuni, întâmpinări, memorii, plângeri etc). Lucrezi zilnic minim 10-12 ore. Pleci acasă seara (19.00). 

    Dacă nu îți poți administra corespunzător timpul, ai probleme mari, termene nerespectate etc. Despre masă, comanzi la birou și de cele mai multe ori mănânci în fugă. La un moment-dat, un coleg din București îmi spunea că în capitală sunt două feluri de avocați: avocați care nu au timp să mănânce și avocați care nu au ce să mănânce.

    1. Cum vă pregătiți pentru un caz, domnule Lucian?

    Etapizat:

    – organizezi întâlnirea cu clientul;

    – asculți clientul;

    – identifici problema;

    – soliciți acte sau lămuriri suplimentare;

    – studiezi în liniște problema prezentată de client;

    – identifici soluția/soluțiile și stabilești cele mai probabile scenarii;

    – convoci clientul și îi prezinți variantele (cu plusuri și cu minusuri);

    – consiliezi clientul pentru alegerea unei căi de acțiune;

    – redactezi actele necesare;

    – susții cauza.

    Plus foarte multă documentare cu ajutorul instrumentelor potrivite: PC, aplicație legislativă, acces la practica judiciară, studierea legislației etc.

    Le mulțumesc încă o dată invitaților noștri că și-au răpit din timpul lor pentru a ne răspunde și sper că pe voi, cititorii, v-a ajutat puțin să înțelegeți cum stă treaba în psihologie și în domeniul legal, astfel încât să faceți alegerea corespunzătoare nevoilor voastre în ceea ce privește cariera!

    Articol scris de Molnar Sara – blogger Edubiz