Voluntariatul -un mod constructiv de a-ți petrece timpul liber

Săptămâna aceasta am avut ocazia să fac voluntariat pentru prima dată în cadrul Academiei de Leadership Edubiz. A fost un eveniment pe care îl așteptam de mult, cu emoție și bucurie în suflet, și de aceea am decis să povestesc puțin despre cum s-a desfășurat activitatea și ce am avut de făcut în calitate de voluntară.

         Pentru început, trebuie să menționez în ce proiect de voluntariat am ales să mă implic: organizarea activităților cu copiii din centrele de plasament. Eu și celelalte 4 edubiste cu care colaborez trebuie, săptămânal, să le facem o vizită copilașilor care trăiesc în astfel de locuri și să organizăm activități cât mai diverse cu ei. Practic, scopul nostru este să le aducem un zâmbet pe buze copiilor și să lăsăm o amprentă pozitivă asupra dezvoltării lor personale. Iar pentru că acest lucru nu e tocmai ușor de realizat, am început să ne întâlnim și să plănuim ce vom face cu două săptămâni înainte pentru a fi sigure că totul va ieși cel puțin atât de bine cum ne dorim. Am organizat două ședințe de câte o oră jumătate sau chiar două în care am ales atât activitățile pe care le vom face, cât și centrul la care vom merge. Am avut norocul de a găsi un centru foarte accesibil ca și locație, fiind aproape de școlile noastre întrucât activitățile se desfășoară exact după terminarea orelor. Am vorbit cu doamnele care se ocupă cu îngrijirea centrului și au fost foarte încântate de inițiativa noastră, primindu-ne cu brațele deschise și explicându-ne regulile centrului. Totodată, alături de ele am stabilit ora la care ne vom întâlni și ce activități am putea organiza cu copiii.

           Prima zi de voluntariat

    După toate pregătirile făcute a venit timpul să începem treaba propriu-zisă. Într-o zi de marți am mers împreună, toate cele 5 voluntare, la centru. Acolo am avut oportunitatea de a-i cunoaște pe cei 7 băieți cu care vom lucra constant în următoarele luni. Ni s-au prezentat, spunându-ne cum îi cheamă, câți ani au și unii dintre ei, mai vorbăreți, au ales să ne împărtășească micile lor pasiuni și activitățile pe care le practică în timpul liber. Din păcate, copiii având diferite dizabilități, realizarea activităților de grup nu a fost posibilă, însă am petrecut timp cu ei individual. Am vorbit cu ei, ascultându-le poveștile și încurajându-i să fie deschiși față de noi. Doi dintre ei erau foarte pasionați de jocurile Lego și au fost foarte bucuroși să ne arate micile lor construcții. Un lucru care m-a surprins plăcut și care mi-a arătat că nu muncim degeaba a fost când pe la finalul timpului petrecut cu ei, un copil de etnie maghiară mi-a propus să învăț limba sa natală pentru a ne înțelege mai bine dățile următoare. Chiar dacă pare un lucru mărunt, pe mine m-a bucurat faptul că i-a plăcut să petreacă timp cu noi și dorește să ne vedem în continuare.           M-a întristat să văd că acei copii, la o vârstă atât de fragedă, au trecut prin atâtea  dificultăți care i-au afectat profund, creându-le traume și punându-i în luptă cu ei înșiși și cu lumea din jurul lor. După ce i-am părăsit, am petrecut mult timp gândindu-mă la cât de nedreaptă este uneori viața și am ajuns la concluzia că acești copii merită tot timpul și efortul pe care l-am depus în pregătirea activităților.

        Această primă zi a fost una deosebită, care îmi va rămâne bine întipărită în memorie. Mi-a făcut o deosebită plăcere să particip la această activitate și vă sfătuiesc și pe voi să părăsiți zona voastră de confort și să munciți în folosul comunității, alegând un domeniu care vi se potrivește și pe care l-ați face cu plăcere. Cu siguranță nu veți regreta!

Articol scris de Ana Zifceac – blogger Edubiz